Cu ceva timp în urmă, notam în debutul eseului intitulat  Sticla aruncată în mare degeaba : „Am mai scris şi spus în cîteva rînduri că un creator care se respectă rezistă indiferenţei contemporanilor prin credinţa că, mai tîrziu, în posteritate, cineva îi va descoperi textele şi, surprins de valoarea lor, le va redescoperi cititorilor. Cartea unui autor e astfel o sticlă aruncată în mare de un ins uitat pe o insulă pustie, în speranţa că va da cineva peste ea”. Rîndurile îşi propuneau să

Tag-uri: INS