Abstract Eseul explorează o analogie între binomul lui Newton și co-evoluția cognitivă a celor două forme de inteligență emergente ale prezentului: inteligența natural-umană (INU) și inteligența algoritmic-generală (IAlgG). Pornind de la expresia (a+b)n, autorul propune o lectură simbolică în care „a” și „b” devin termeni ai unei formule de co-creație între om și algoritm, iar exponentul „n” exprimă nivelul de integrare cognitivă, morală și civilizațională atins de această colaborare. Textul