Majoritatea proiectelor sunt deja decise înainte să apară arhitectul. Nu oficial, dar suficient cât să conteze. Densitatea e stabilită, mixul de produs e, în mare, clar, iar logica economică, deja închisă în Excel-uri care nu mai prea lasă loc de negociere. În acel moment, arhitectura intră. Și, de multe ori, tot ce mai poate face este să optimizeze o decizie care nu îi aparține. Vlad Baloșin nu a fost interesat să accepte rolul ăsta. Nu dintr-o ambiție de autor, ci dintr-o observație simplă: