Există un reflex aproape pavlovian în fotbalul românesc: când lucrurile merg prost, când echipa națională scârțâie, când calificările devin amintiri și nu obiective, cineva rostește, inevitabil, numele lui Gheorghe Hagi. Ca o incantație. Ca o soluție universală. Ca și cum trecutul ar putea juca titular în prezent. Și iată-ne din nou aici: Hagi, la națională. Hagi salvatorul. Hagi selecționerul. Hagi ultimul argument. Numai că, de data asta, realitatea nu mai are răbdare cu miturile. Numirea lui