Recitesc poezia argheziană, după ce-am publicat două monografii despre ea. Am în bibliotecă două plachete editate în 1965 și în 1973. Este vorba despre „Silabe” și „Călătorie în vis”. Le regăsesc și în ediția de „Versuri” în două volume – aceea interzisă de regimul ceaușist, din pricina fugirii din țară a lui Ion Caraion – cel care tocmai semnase o prefață memorabilă, monumentală de 76 de pagini, deci ea însăși o carte ci nu doar un studiu introductiv, sub un titlu sugestiv „Blid și cugetare” (