După 1990, euforia iscată de prăbuşirea comunismului a atins grav luciditatea analiştilor. Chiar dacă între timp s-a renunţat la metaforele ieftine iniţiale, metafore menite mai degrabă a cînta decît a despica firul în patru, totuşi privirea cercetătorilor continuă să fie tulburată de noutatea evenimentului. Criza de nuanţare analitică îşi spune cuvîntul nu numai în judecarea realităţilor postcomuniste, limitate arbitrar doar la fostele ţări socialiste, dar şi în retrospectiva asupra Războiului