În România ultimelor decenii, mai multe dosare penale au fost închise cu condamnări care, ulterior, s-au dovedit neîntemeiate. Persoane acuzate de infracțiuni grave – omor, viol sau tâlhărie – au fost condamnate pe baza unor declarații incriminatoare, probe indirecte sau simple suspiciuni, fără existența unor dovezi concludente. În unele cazuri, probele ADN au apărut târziu, modificând radical cursul anchetei. În altele, instanțele au dispus achitări după ani de detenție preventivă ori de