Dacă istoria ar fi o piesă de teatru, România anilor 40 ar fi fost o tragicomedie cu decor minimalist, în care actorii precum Brătianu, Maniu, Tătărescu, Vaida-Voevod și, desigur, Carol al II-lea, se luptau nu pentru țară, ci pentru avere, influență sau lumina reflectoarelor. Fiecare credea că scenariul îl servește pe el personal și că fără el, tragedia nu ar putea exista. Dinu Brătianu, liderul PNL, visa la democrație și alianțe occidentale, dar rivalul său, Gheorghe Tătărescu, prefera să fie