Într-o după-amiază liniștită de septembrie, Iașul a tresărit în ritmul liniștit al acului și al pânzei. Într-o grădină lină de lumina toamnei, femei și copii s-au adunat la Bârnova, la o șezătoare cum rar se mai vede. Țineau în mâini pânza albă și firul colorat, dar dincolo de gestul aparent simplu pulsa o întreagă istorie: aceea a iilor românești, cusute nu doar pentru a fi purtate, ci pentru a fi mărturii vii ale identității. Evenimentul a fost organizat la inițiativa Monei Conachi, de la