Copiii, ca artiştii, construiesc o lume a lui „Ca şi Când”, în ceea ce noi, cu ironică superioritate, considerăm a fi „joacă”. Este un joc de rol ceea ce face copilul sau este o acţiune de contopire cu realitatea prin imitare? Coboară, cred, viaţa la nivelul înţelegerii sale, s-o poată privi de aproape, să-i elimine umbrele, să îi repare imperfecţiunile, să îi dea aripi, ca să o vadă unde îi este locul. M-am întrebat de ce nici desenele copiilor, nici tablourile pictorilor naivi nu cunosc