Din miile de rânduri scrise după Colectiv nu-mi revine în minte niciunul, acum. Dar ce au spus sau au scris alți oameni rememorez uneori, cu o precizie care mă țintuiește totalitar. Rămân agățat într-un gând, așa cum te simți în diminețile confuze, când ești abia trezit și nu poți ieși din visul care te păstrează în starea lui. Într-una dintre primele zile de după 30 octombrie 2015, când răniții ajunseseră în spitale, am făcut rost, în redacție, de înregistrarea unui dialog între rudele