În anii ’50, elita românească a fost ținta predilectă a terorii instrumentate politic de partidul comunist. Exproprierile, naționalizările, internările cu domiciliu obligatoriu, confiscările sau evacuările forțate au fost doar câteva dintre măsurile menite să distrugă o mentalitate, un mod de viață. În răspuns, membrii fostei elite au încercat să se apere menținând legături între ei, vizitându-se și discutând literatură. Însă, în opinia partidului comunist, orice adunare nu avea decât intenții