Nu mă dau în vînt după discuțiile despre „imposibila comunicare între generații“. Justificate pe ici, pe colo, dezbaterile pe această temă dramatizează în exces trecerea timpului și realitatea că fiecare generație își are idolii și sosul ei cultural. Cei ce însă au trecut cu bine prin școală comunică unii cu alții indiferent de vîrsta care-i separă. La asta m-am gîndit citind eseurile și paginile de jurnal ale lui Ciprian Măceșaru. Laurențiu Ulici ar fi știut poate să explice mai bine cum e cu