România de altădată nu era remarcabilă prin ponderea oamenilor cu carte, dar nici măcar neprietenii nu puteau zice că românii ar fi fost atât de grei de cap încât să-și pună neisprăviți în frunte. Ceea ce nu se poate spune în zilele noastre, când mai toți băștinașii știu să scrie și să citească, însă cu tot mai puțin folos de vreme ce împing escroci spre vârful treburilor publice. Dacă în epoca interbelică, bunăoară, la cârma Bihorului erau figuri ca Aurel Lazăr, Traian și Tiberiu Moșoiu,