Virtutea smereniei în vremea Postului Mare – ,,Când omul îşi recunoaşte cu smerenie starea sa păcătoasă, atunci este recunoscut de oameni ca fiind un om al lui Dumnezeu” (Sfântul Paisie Aghioritul)
Balazs Barabas
Însuşirea smereniei este o virtute morală care constă în ajutarea prin dăruire, în slujirea prin tâlcuire şi în punerea mai presus a semenilor întru comuniune, fiind opusă mândriei şi slavei deşarte, egoismului limitat şi dorinţei de preamărire. De aceea, smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi cu înţelepciunea, cu harul Domnului, cu cinstea şi urmarea Căii Domnului, pentru a fi îmbogăţită cu slava, mântuirea şi viaţa veşnică prin care Dumnezeu înviorează duhurile smerite şi mângâie oamenii
din zilele anterioare