Florin Tănăsescu Mă trezesc, beau cafeaua. La masă mai sunt patru sau cinci fix la fel de frumoși – sau urâți, depinde de opțiuni – ca mine. Până mai ieri, știam că n-am frați gemeni. Acum, aflu că da. Atât de mult semănăm la mișcări, că nici nu-mi mai trebuie oglindă. Eu fumez, la fel și frații mei. Îmi spun că trebuie să mă las. Aud un cor: „Trebuie să mă las de acest obicei urât!”. Mă-mbrac, la fel fac și ceilalți patru sau cinci. Aceleași haine, același număr la pantofi! Mă uit în șifonier,