Într-un apartament mic, într-un colț al orașului, Andreea își privește cana de cafea goală. Nu știe când a răcit. Poate e de dimineață. Poate de ieri. În jurul ei, lucrurile par înghețate în timp: o carte deschisă pe masă, haine aruncate pe spătarul scaunului, laptopul stins de zile bune. "De ce să mai încep? Oricum nu termin nimic", spune, aproape șoptit. Andreea este doar una dintre multele voci tăcute care trăiesc în umbra unei lipse de motivație. Pentru ea, totul a început cu o dezamăgire