Am 8 ani și o privire care încă mai caută oameni. Nu cer lux. Nu vreau canapea de designer. Doar o pătură. A mea. Și un om care nu se teme să mă iubească. Sunt un ciobănesc german — 30 kg de blândețe cu patru lăbuțe. N-am uitat cum e să te bucuri de o mângâiere. N-am uitat să dau din coadă când aud pași. Nici să sper. De un an, dorm într-un adăpost. Nu-i cel mai rău loc din lume, dar nici acasă nu e. E rece. E gol. Și mai ales — e fără tine. Oamenii spun că sunt „echilibrat”. Asta înseamnă că