Să întoarcem, să răsucim, să răstălmăcim, cu grație, vorba poetului, Carte frumoasă, cinste cui te-a scris , ca să încredințăm un gînd bun cititorului de oricînd și de oriunde! Să înaintăm printre versuri românești, să ne întrebăm și, cu sinceritate, să ne minunăm: „Carte –/ Sora mea cea bună,/ Din ce sfîntă-mpreunare/ Te treziși la mine-n casă/ Într-o noapte fără lună? Cînd,/ Cu coatele pe masă,/ Obsedat de-același veșnic/ Și suspect semn de-ntrebare/ M-afundam în întuneric,/ Ca un muc de