În textul anterior spuneam că întrebarea reală nu este care sunt activele toxice, ci de ce sunt ignorate cele care poartă semnătura statului. Arătam, totodată, cum deficitele permanente, monetizarea lor și intervențiile care distorsionează mecanismele pieței au transformat instrumente excepționale în practici permanente. De aceea, continuarea firească este o „cură de dezintoxicare” - o revenire la disciplina fiscală și la o strategie coerentă de dezvoltare. În acest sens merită reamintite