Se apropie sărbătorile, iar timpul începe, parcă, să se comprime. E vremea obsedantelor și frustrantelor întrebări existențiale, e timp de melancolie și reverie. Și unde e cel mai nimerit să-ți plângi de milă dacă nu într-o crâșmă întunecoasă, lângă un pahar cu vin, în fum gros de țigară, alături de alți meseni căzuți pradă pieirii de moment. Barmanul e singurul tău confident, iar cobzarul, care apare de după tejgheaua slinoasă, singura legătură cu realitatea. Dar tu îl plătesti să-ți cânte, să

Tag-uri: Bucureşti