Introducere Perioada interbelică a reprezentat pentru România un moment de echilibru fragil între modernizare și tradiție, între consolidarea statului unitar și adaptarea la noile realități politice și sociale. După Marea Unire din 1918, autoritățile române s-au confruntat nu doar cu provocări economice și teritoriale, ci și cu probleme sensibile de ordin confesional. România Mare devenise o țară cu o diversitate religioasă amplă: ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, reformați, evrei și