Un domn iese din Moulin Rouge și dă cu nasul de umezeala din Place Blanche. Poartă joben, baston, mantie, ghetre. Urcă cu nonșalanță spre Montmartre. Are aerul cuiva care nu mai caută nimic, dar nici nu fuge de lume. În dreptul Place Pigalle, o doamnă elegantă îl oprește și îl întreabă cu un zâmbet complice: - Domnul este singur? Domnul și-ar putea petrece seara cu mine? El acceptă, fără multe cuvinte. Urmează o noapte de amor nebun, după care, în lumina cafelei de dimineață, bărbatul ridică