Cu o muzică ceva mai aparte (mai „pentru cunoscători”, cum se spune), considerată „ciudată” de către cei ce rămân încremeniţi toată viaţa în ritmurile şlăgăroase ale muzicii uşoare, de mare forţă, care sparge tipare, avangardistă, după cum o consideră cei avizaţi, muzica încercată de Mircea Florian este în fapt o mixtură între diverse stiluri muzicale, precum folk, muzică arhaică românească, africană şi asiatică, muzică electronică, rock progresiv, new wave, etc. Începând cu jumătatea anilor 60