Distincția între puterile „hard” (războinice) și puterile „soft” (pacifiste) a fost făcută de ceva vreme. UE era cândva mândră de a fi o putere soft și nu pierdea nici un prilej pentru ca, mai ritos sau mai aluziv, să evidențieze diferența dintre acest tip de putere, pe care și-l asuma ca identitate proprie, de care era mândră și căreia îi prezicea un mare viitor în ordinea lumii, și SUA sau Rusia, definite ca puteri „hard”, de la un moment dat ambele decadente. Atuurile puterii „soft” îi