În glasul său se cuprindeau, se-ngemănau, se înălţau ca într-o vrajă toate horele, hăulitele, sârbele, doinele, cântecele de jale, de cătănie, de nuntă, de veselie...În satele din România (poate şi în majoritatea oraşelor, căci mulţi migraseră de la ţară la oraş să muncească în fabrici şi uzine), nu era familie care, dacă avea un pick-up, să nu aibă şi o „placă” cu Dolănescu.  De primăvara până toamna, duminică de duminică sau în zilele de sărbătoare, sătenii scoteau boxele la ferestre, dădeau