Democrația britanică nu apare ca o epifanie istorică, ci ca rezultat al unor interese aflate în tensiune permanentă. Așa cum avertizează Mancur Olson în Power and Prosperity, „stabilitatea și libertatea nu sunt daruri, ci rezultate ale constrângerilor instituționale impuse celor care guvernează”. Regatul Unit nu a evoluat spre democrație pentru că ar fi avut o predispoziție culturală specială, ci pentru că monarhia engleză nu a reușit niciodată să devină un „bandit staționar” necontrolat.