În 1958, Jacques Tati lansa una dintre cele mai rafinate satire cinematografice despre modernitate și alienare urbană. „Mon oncle” (Unchiul meu) este al doilea film în care apare personajul „monsieur Hulot” și marchează tranziția lui Tati spre un stil vizual elaborat, aproape coregrafic, în care arhitectura și obiectele devin personaje în sine. Monsieur Hulot, interpretat chiar de Tati, este un personaj atemporal: stângaci, visător, ușor dezorientat, dar profund uman. El vizitează familia