Să zicem că aveți un copil în clasa 0, pur și inocent. Nu știe de păsărele și albinuțe. Nu v-a auzit după ce v-ați dat peste deget cu ciocanul. Abia învață literele, dar cum S și X sînt pe la capătul alfabetului, vă simțiți în siguranță. Așa că îl ascultați cum citește fericit: A O M U I E. Aici se zgîrie vinilul: de cînd e „O MUIE” parte din programă? Practic, de cînd Educația românească a ajuns pe centura importanței naționale, dar nu despre asta e vorba aici. Literalmente, așa se înșiră