În 1926, Barcelona îl cunoştea deja pe Antoni Gaudí. Casele lui atrăgeau priviri, iar turnurile încă neterminate ale Sagrada Família urcau peste oraş ca o promisiune îndrăzneaţă. Era un nume discutat, admirat, contestat, dar imposibil de ignorat. Moartea lui, lovit de un tramvai şi confundat iniţial cu un anonim, a adăugat biografiei o notă aproape simbolică. La o sută de ani distanţă, ştim în detaliu faţadele, scările, mobilierul şi coşurile de fum, dar mai puţin despre omul care a ales