Ridicate, acum mai bine de jumătate de mileniu, din credinţa omului întru slava Domnului, cu acoperişuri înalte, ţuguiate spre cerul îngerilor, bisericile de lemn de pe Valea Izei (cele mai înalte de acest tip din Europa) stau dreaptă mărturie că pe aceste meleaguri credinţa a rămas în veac, oamenii locului mântuindu-şi viaţa în statornicul triunghi existenţial: gospodărie-lucrul câmpului-biserică. De aceea, intrând pe Valea Izei, o altă lume cu alte reguli, cu alte obiceiuri, cu alte datini,