Există o idee care apare constant în istoria financiară: băncile nu sunt doar instituții printre altele, ci noduri esențiale ale economiei. Nu pentru că ar fi speciale în sine, ci pentru că organizează ceva fără de care schimbul modern nu poate funcționa - încrederea transformată în lichiditate. Rolul lor începe simplu și devine rapid indispensabil. Ele colectează economii dispersate și le transformă în credit. Fără acest mecanism, capitalul ar rămâne blocat, iar investițiile ar depinde