Economiile încep să devină miza unei competiţii directe între stat şi bănci. De o parte, instituţiile de credit încearcă să atragă lichiditatea prin dobânzi încă atractive la depozite, situate între 5% şi 6%. De cealaltă parte, statul vine cu o ofertă greu de ignorat, titluri de stat destinate populaţiei, cu randamente competitive şi un avantaj-cheie, cel al neimpozitării câştigurilor. Pentru mulţi, diferenţa nu mai este una marginală. Lipsa impozitării ridică randamentul real al titlurilor de