Luiza Rădulescu Pintilie   Purtat în minte de mai mult timp, am împlinit gândul de a ajunge să văd Mănăstirea Crasna în ultimele ceasuri ale lui august, la hotarul dintre dimineața liturghiei de sâmbătă și o înserare grăbit coborâtă de o înnorare venită din senin, aducătoare de ploaie deasă și rece, dar și la granița temporală a anului lumesc și a celui bisericesc, început în cea dintâi zi a lui septembrie-luna în care Dumnezeu a creat lumea, dar și luna în care s-a sfârşit actul creaţiei „