Citisem aproape fără pauză fascinanta Introducere în creștinism (1968) a lui Joseph Ratzinger și o admiram, fără să mă gândesc la personalitatea autorului. Nu speram că îl voi întâlni vreodată.   De aceea, primul meu gând despre persoana Joseph Ratzinger era o nemulțumire, într-un context aparte. Alături de alți doctoranzi la filosofie în universități germane, în 1975 și anii următori, eram nemulțumit că profesorul care se bucura deja de recunoaștere mondială, Jürgen Habermas, era blocat de