Crizele nu mai vin pe rând. Se întrepătrund, se suprapun, se încurcă una în alta ca firele unui nod pe care nimeni nu mai are răbdare să-l desfacă. Avem un deficit bugetar periculos, o administraţie sufocată de urgenţe, un aparat public care se preface că jonglează cu reforme şi o economie care funcţionează mai degrabă prin inerţie decât prin viziune. În tot acest context, dezvoltarea pare un moft. Un capitol dintr-o strategie naţională uitată printr-un sertar de minister. Şi totuşi, exact acum