În urmă cu 20 de ani, cînd eram în ultimul an de liceu-cimitir al vieții mele, am primit în dar una dintre marile bucurii ale adolescenței: un CD pe care, cu litere aurite, pe un fond verde, fuseseră încrustate niște nume de care nu auzisem: Haskil, Orchestra Lamoureux, Igor Markevitch. Două concerte pentru pian de Wolfgang Amadeus Mozart – numerele 20, respectiv 24. De-a lungul anilor, cel dintîi a rămas lucrarea mea preferată din tot ce a desăvîrșit angelicul vienez cu mîna lui (s-ar adăuga