Lupta de clasÄ la ceas de dupÄ-amiazÄ
Animale de companie
FÄrÄ sÄ fac aproape nimic special, devin tot mai burghez de la o zi la alta. Nu o simt pe propria piele, o simt ĂŽn ochii altora. Am pÄĹŁit! De fapt, tot pÄĹŁesc! Ieri dupÄ-amiazÄ traversam zona PieĹŁei Matache, aflatÄ destul de aproape de redacĹŁie, când, de la marginea trotuarului, am fost strigat de un bÄrbat, ĂŽntre mai multe vârste, pe modelul meu. "Cât e ceasul?" a fost ĂŽntrebarea. RÄspunsul nu a contat, omul avea altÄ treabÄ cu mine. M-a informat scurt cÄ un ceas ca al
astăzi