Nobelul și literatura ca premiu de consolare, în cel mai bun sens al cuvântului

Personaje pe care le urmăresc

Prima dată când l-am citit pe Mircea Cărtărescu a fost în liceu. Eram în clasa a IX-a și primisem o carte subțire ca premiu de consolare la un concurs pe care îl pierdusem.  Hipnotic, întunecat și copleșitor, romanul, care avea să fie numit mai târziu de către Cărtărescu „portalul către Orbitor”, a fost pentru mine o oglindă a propriilor trăiri, pe care le considerasem până atunci de neacceptat.  Faptul că un scriitor expunea, fără nicio teamă, gânduri și senzații care ar fi rămas îngropate sub