Știu că am întârziat cu concluzia articolelor anterioare, dar am o scuză bună. Sufăr de sindromul impostorului. Mereu mi se pare că există slăbiciuni în șirul ideilor, că nu stăpânesc anumite zone ale demonstrației, că am tras concluzii greșite sau pripite. Pe de altă parte, mă bulversează de-a binelea toți cei fără îndoieli, siguri pe ei, care au supt lapte de la țâța adevărului și le știu pe toate. Dar de unde au supt laptele ăsta magic? Îi vedeți peste tot: în presă, pe rețelele sociale, în