Înţeleg că la Sibiu, (ca şi în alte localităţi din România) a pocnit aşa, din neant, un fel de sindrom, o apucătură pe care o putem numi senini "sindromul Epocii Ceauşescu". Adică schimbare de dragul schimbării, şantiere de dragul şantierelor, să construieşti, să modifici, să dărâmi ca să faci iar, asta doar pentru a fi ceva nou, şi mai ales pentru a lăsa eternităţii o dovadă a măreţiei epocii şi a iubiţilor conducători care au ctitorit, edificat, reabilitat, reconfigurat. Adică înţelegeţi,