Am întâlnit-o pe Narine Abgarian chiar când primăvara ne-a făcut discret cu ochiul, în fuga unei dimineți a mărțișorului și a luminilor ce aprind chimii primordiale. Vreme de un ceas am povestit (mai mult ea), am ascultat (mai mult eu), ne-am privit în ochi, am zâmbit și am râs. Ceea ce vă doresc și vouă. - Jurnalul: Bine te-am regăsit, dragă Narine Abgarian , bine ai revenit la București și felicitări pentru traducerea în România a unei noi splendide cărți: „Oameni care vor fi mereu cu mine” (

Tag-uri: Bucureşti