Am mai găsit situații interesante în drumurile noastre, dar asta merită amintită. Nu e de căzut din cer, dar nici normală nu e. Încerci să intri pe ușa unei primării de oraș, pe la amiază. Închis cu cheia. OK, încerci o ușă din spate. Apoi căminul cultural. Tot cu cheia. Încerci la judecătoria de alături. Unde afli că au plecat cu toții, cu cățel și cu purcel, la o înmormântare. OK, de înțeles. Da’ nu putea rămâne unul, cineva, femeia de serviciu, pompierul, cineva? E oraș totuși…