În micuța colibă circulară acoperită cu stuf, mă învârt într-o buclă fără de sfârșit, rostind cu voce tare cursurile de topografie și tactică, peste care oricum s-a așezat praful gros al uitării. Problema nu este, însă, aducerea aminte, ci, mai degrabă, limba în care trebuie să-mi etalez cunoștințele, în fața unui public format din militari malieni, cu experiență destul de bogată în cooperarea cu europenii, dornici să taxeze orice eroare de limbaj, exprimare sau conținut. La plecarea în misiune,