În vremuri în care etichetele (”ONG-gisti” ”sorosisti”, ”trebuie să fie ceva necurat in spatele acestor ONG -uri”, etc) se rostesc prea ușor, mai ușor decât adevărurile. În care judecata colectivă tinde să devină sumară, urmată de o execuție publică, pe paginile de socializare, simt nevoia de a spune o poveste.   Nu pentru a convinge pe cineva, ci pentru a-i lumina pe cei care încă mai au Lumina în suflet. Se vorbește tot mai des, în ultima perioadă, despre ONG-uri ca despre o masă indistinctă,