Era într-o zi de joi, 16 noiembrie, din anul 2000. Au trecut 25 de ani. Eram la biroul din redacția ziarului. Alături, credinciosul meu radio, fixat pe România Actualități. La ora 13, buletinul informativ s-a deschis cu o știre care mi-a marcat definitiv destinul literar. S-a rupt o creangă noduroasă din stejarul care crescuse falnic în Maramureș. Crainica, cu vocea adecvată, a spus țării: „Criticul literar Laurențiu Ulici, președinte al Uniunii Scriitorilor din România, senator în Parlamentul