În momente de criză reală sau construită ca urgență, instituțiile politice, în special birocrația supranațională, nu mai avansează treptat cu „pași mici”, incrementali, așa cum e normal în politică, ci împing societatea și populația dominate birocratic cât mai departe posibil, prin mișcări radicale, pe multiple planuri, imposibil de urmărit sau digerat, menite a genera supunere. Este excepționalismul politic, tradus în excepționalism legal și judiciar prin mutări și lovituri șocante, imposibil