În orice stat care se revendică de drept, democratic, justiţia este proclamată drept una dintre puterile fundamentale, egală şi independentă faţă de celelalte. În realitate însă, această independenţă este adesea mai degrabă o formulă retorică decât un principiu funcţional. În România contemporană, dar nu numai, justiţia pare să fi alunecat periculos spre statutul de anexă a politicului, un instrument utilizat selectiv, în funcţie de interesele momentului. Ideea separaţiei puterilor în stat,