Într-un context naţional marcat de volatilitate, conflict politic aproape permanent şi o guvernare consumată de crize succesive, administraţiile locale din România (mai ales marile municipii şi consiliile judeţene) nu îşi mai permit luxul de a aştepta „momentul potrivit” sau un plan coerent venit de la centru. Acest plan întârzie, se fragmentează sau se diluează constant în tactici politice cu miză mică, prinse între interesele electorale clasice şi ajustările bugetare. Realitatea este simplă,