Poate cel mai ridicol, pervers și ticălos mecanism de zăpăcire a creierului de român trăind în plină epocă „de aur”, cetățean obscur al unei societăți „multilateral dezvoltate”, dar declarată ca fiind în curs de dezvoltare și aflată, în fapt, într-un perpetuu rateu, era sistemul de iluzii. Este greu cu iluziile. Reclamă un efort aparte. Oboseşti din start construindu-le, iar atunci când ajungi să le deții constați imediat cât de inutile pot fi, deoarece contrastează puternic cu realitatea.